Aseara mi-am bucurat ochii cu aceasta splendida animatie japoneza, de cine altcineva decat Myazaki, geniul din spatele Princess Mononoke , Calatoriei lui Chihiro si al preferatului meu Castel miscator al lui Howl(va rog, daca da-ti un search pe wikipedia si va uitati peste creatiile lui va veti aminti instantaneu, in cazul in care sunteti de varsta mea, ca atunci cand erati mici, pe vremea cand ne strangeam in fata televizorului la Dragon Ball Z, ati urmarit cu sufletul la gura cel putin una fara sa stiti!).
Initial ma asteptasem la o poveste cu o linie simpla, fara a e oferi complexul spectacol vizual specific regizorului nippon, fara lumi cu reitaluri complexe, personal, adorandu-i metaforele eco ascunse in hiperbolele, personificarile si metamorfozele prin care trec unele din personaje, ori prezentarea laturiore pozitive prezente la ceea ce ar trebui sa fie personaje negative, care nu lipsesc nici aici.
Adorabila poveste de prietenie si chiar dragoste dintre cei doi copii de 5 ani, Ponyo si Sasoke, e imposibil sa te lase rece, Ponyo furandu-ti ochii si chiar depasind-o in dragalasenie pe ambitioasa Chihiro.
Un film pentru copilul din fiecare dintre noi ce starneste zambete si awwww-uri de la inceput pana la final.:)





